zidi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ZIDÍ, zidesc, vb. IV.
Tranz. 1. A ridica un zid;
p. gener. a ridica o clădire; a clădi, a construi. ♦
Refl. Fig. A se forma; a se înălța.
2. A închide într-un zid sau între ziduri.
3. (În concepția creștină, despre Dumnezeu) A crea (lumea). – Din
sl. zĩdati.zidi (Dicționarul limbii române literare contemporane, 1955-1957)ZIDÍ,
zidésc, vb. IV. Tranz.
1. ~; (Fig.) A imagina, a plăsmui.
El zidea în închipuire o altă lume.zidi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)zidí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl.
zidésc, imperf. 3 sg.
zideá; conj. prez. 3
să zideáscăzidi (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ZIDÍ, zidesc, vb. IV.
Tranz. 1. A executa o zidărie;
p. ext. a ridica o clădire, a face o construcție, a clădi, a construi. ♦
Refl. Fig. A se forma; a se înălța.
2. A închide într-un zid, într-o zidărie.
3. (În concepția creștină, despre dumnezeu) A crea. – Slav (
v. sl. zĩdati).
zidì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)zidì v.
1. a închide în zid:
a fost zidită de vie; 2. a construi:
a zidi o casă; 3. fig. a crea:
D-zeu a zidit lumea. [Slav. ZIDATI, a edifica].
zidi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ZIDÍ, zidesc, vb. IV.
Tranz. 1. A ridica un zid;
p. gener. a ridica o clădire; a clădi, a construi. ◊
Refl. Fig. A se forma; a se înălța.
2. A închide într-un zid sau între ziduri.
3. (în concepția creștină, despre Dumnezeu) A crea (lumea). — Din
sl. zĭdati.