zicere - explicat in DEX

zicere (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ZÍCERE, ziceri, s. f. Acțiunea de a zice și rezultatul ei; ceea ce se exprimă prin cuvinte; comunicare de orice fel; cuvânt, vorbă, vorbire. ♦ Expresie, zicătoare, zicală. – V. zice.

zicere (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
zícere s. f. g.-d. art. zícerii; pl. zíceri

zicere (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ZÍCERE, ziceri, s. f. Acțiunea de a zice și rezultatul ei; ceea ce se exprimă, comunicare de orice fel; cuvânt, vorbă, vorbărie. ♦ Expresie, zicătoare, zicală.

zicere (Dicționaru limbii românești, 1939)
zícere f. Zicală, cuvînt celebru. – Vechĭ (și azĭ în Maram.) gicere.

zicere (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
zicere f. acțiunea de a zice și rezultatul ei: vorbă.

zicere (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ZICÉRE, ziceri, s. f. Acțiunea de a zice și rezultatul ei; ceea ce se exprimă prin cuvinte; comunicare de orice fel; cuvânt, vorbă, vorbire. ♦ Expresie, zicătoare, zicală. — V. zice.