zicătoare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ZICĂTOÁRE, zicători, s. f. 1. Frază scurtă, uneori rimată, asemănătoare maximei, prin care poporul exprimă în mod metaforic o constatare de ordin general, filozofic, un principiu etic, o normă de conduită etc.; zicătură, zicală, proverb.
2. (
Reg.) Bucată muzicală;
p. ext. instrument muzical. –
Zice +
suf. -ătoare.