zicală - explicat in DEX

zicală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ZICÁLĂ, zicale, s. f. Zicătoare (1), proverb. – Zice + suf. -ală.

zicală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
zicálă s. f., g.-d. art. zicálei; pl. zicále

zicală (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ZICÁLĂ, zicale, s. f. 1. Zicătoare, proverb. 2. (Reg.) Melodie executată cu un instrument muzical; cântec (de joc). – Din zic (prez. ind. al lui zice) + suf. -ală.

zicală (Dicționaru limbii românești, 1939)
zicálă f., pl. e (d. zic). Zicătoare, vorbă celebră.

zicală (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
zicală f. zicătoare.

zicală (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ZICÁLĂ, zicale, s. f. Zicătoare (1), proverb. — Zice + suf. -ală.