zgârcitură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ZGÂRCITÚRĂ, zgârcituri, s. f. (Rar) Contracție; parte contractată a corpului. –
Zgârci2 +
suf. -tură.zgârcitură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)zgârcitúră (înv. pop.) s. f., g.-d. art.
zgărcitúrii; pl.
zgârcitúrizgârcitură (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ZGÂRCITÚRĂ, zgârcituri, s. f. (Rar) Contracție; parte contractata a corpului. – Din
zgârci1 +
suf. -(i)tură.zgârcitură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ZGÂRCITÚRĂ, zgârcituri, s. f. (Rar) Contracție; parte contractată a corpului. —
Zgârci2 +
suf. -
tură.