zgârci - explicat in DEX

zgârci (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ZGÂRCI¹, zgârciuri, s. n. 1. Cartilaj. 2. Unealtă alcătuită dintr-o lamă metalică curbată fixată pe un mâner și folosită pentru curățarea muchiilor vaselor mici de lemn. – Din zgârci² (derivat regresiv).

zgârci (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ZGÂRCͲ, zgârcesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) strânge, a (se) contracta din cauza frigului, a durerii etc. ♦ Refl. (Despre plante) A se chirci, a se micșora, a degenera. 2. Refl. A da dovadă de zgârcenie, a se arăta zgârcit; a se scumpi. – Din sl. sŭgrŭčiti.

zgârci (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
ZGÂRCI¹, zgấrciuri, s. n. ~ 3. Sfârc.

zgârci (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
ZGÂRCͲ, zgârcésc, vb. IV. ~ (din sl. sŭgrŭčiti sę; cf. cec. skrciti)

zgârci (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
zgârci¹ s. n., pl. zg'ârciuri

zgârci (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
zgârcí² (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zgârcéște, imperf. 3 sg. se zgârceá; conj. prez. 3 să se zgârceáscă

zgârci (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ZGÂRCI³, zgârciuri, s. n. Unealtă formată dintr-un cilindru de oțel fixat pe un mâner de lemn, folosită de dogari pentru răzuirea muchiilor vaselor mici de lemn. – Din zgârci².

zgârci (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ZGÂRCI², zgârciuri, s. n. Cartilaj. – Postverbal al lui zgârci.

zgârci (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ZGÂRCÍ, zgârcesc, vb. IV. 1. Tranz. A-și strânge, a-și contracta corpul sau părți ale lui (de durere, de frig etc.). ◊ Refl. Mă strâng, mă zgârcesc covrig (STANCU). ♦ Refl. (Despre plante) A se chirci, a se micșora, a degenera. 2. Refl. A da dovadă de zgârcenie, a se scumpi. – Slav (v. sl. sŭgrŭčiti).

zgârci (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ZGÂRCI¹, zgărciuri, s. n. 1. Cartilaj. 2. Unealtă alcătuită dintr-o lamă metalică curbată fixată pe un mâner și folosită pentru curățarea muchiilor vaselor mici de lemn. — Din zgârci² (derivat regresiv).