zgândări (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ZGÂNDĂRÍ, zgândăresc, vb. IV.
Tranz. și
refl. A(-și) irita o rană, o bubă etc. rupând-o, scărpinând-o, râcâind-o. ♦
Tranz. Fig. A ațâța, a întărâta, a sâcâi; a răscoli, a readuce în memorie lucruri triste. –
Et. nec.zgândări (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)zgândărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl.
zgândărésc / zgấndăr, imperf. 3 sg.
zgăndăreá conj. prez. 3
să zgândăreáscă / să zgấndărezgândări (Dicționar de argou al limbii române, 2007)zgândări, zgândăresc (er.) I. v. t. a excita, a ațâța.
II. v. r. a se excita, a se ațâța (
reciproc).
zgândări (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ZGÂNDĂRÍ, zgândăresc, vb. IV.
Tranz. 1. A răscoli, a scormoni, a râcâi. ♦
Fig. A ațâța, a întărâta, a sâcâi.
2. A irita o rană, o bubă etc.
3. A atinge ușor coardele unui instrument muzical; a zdrăngăni.
zgândări (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ZGÂNDĂRÍ, zgăndăresc, vb. IV.
Tranz. și
refl. A(-și) irita o rană, o bubă etc. rupând-o, scărpinând-o, râcâind-o. ♦
Tranz. Fig. A ațâța, a întărâta, a sâcâi; a răscoli, a readuce în memorie lucruri triste. —
Et. nec.