zgâmboi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ZGÂMBÓI1, zgâmboi, s. m. (
Fam.) Copil (mic), puști, pici. –
Et. nec.zgâmboi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ZGÂMBOÍ2, zgâmboiesc, vb. IV.
Refl. (
Reg.) A se strâmba, a se schimonosi; a face grimase. –
Et. nec.zgâmboi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, 1982)ZGÂMBOÍ2 vb., ind. și conj. prez. 1 și 2 sg.
zgâmbói, 3 sg.
zgâmboáie, 1 pl.
zgâmboím, imperf. 3 sg.
zgâmboiázgâmboi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)zgâmbói1 (fam.) s. m., pl.
zgâmbói, art.
zgâmbóiizgâmboi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)zgâmboí2 (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 și 2 sg.
zgâmbói, 3
zgâmboáie, 1 pl.
zgâmboím, imperf. 3 sg.
zgâmboiá; conj. prez. 3
să zgâmboáiezgâmboi (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ZGÂMBOÍ, zgâmbói, vb. IV.
Refl. (
Reg.) A se strâmba, a se schimonosi, a face grimase.
zgâmboi (Dicționar de argou al limbii române, 2007)zgâmboi s. m. invar. copil mic
zgâmboi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ZGÂMBÓI1, zgâmboi, s. m. (
Fam.) Copil (mic), puști, pici. —
Et. nec.zgâmboi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ZGÂMBOÍ2, zgâmbói, vb. IV.
Refl. (
Reg.) A se strâmba, a se schimonosi, a face grimase. [
Prez. ind. și:
zgâmboiesc] —
Et. nec.