zgură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ZGÚRĂ, zguri, s. f. 1. Partea minerală fuzibilă din cenușa cărbunilor, care se aglomerează în procesul de solidificare. ♦ Funingine.
2. Reziduu rezultat în procesul de extragere a metalelor din minereuri sau la topirea metalelor, constituit din oxizi formați în procesul tehnologic, din silicați, pământ etc. ♦ Strat de oxizi metalici format deasupra unei suduri executate cu arc electric.
3. Cenușă întărită (provenită din lucruri arse). –
Cf. alb. zgjyrë, bg. zgurija.