zgură - explicat in DEX

zgură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ZGÚRĂ, zguri, s. f. 1. Partea minerală fuzibilă din cenușa cărbunilor, care se aglomerează în procesul de solidificare. ♦ Funingine. 2. Reziduu rezultat în procesul de extragere a metalelor din minereuri sau la topirea metalelor, constituit din oxizi formați în procesul tehnologic, din silicați, pământ etc. ♦ Strat de oxizi metalici format deasupra unei suduri executate cu arc electric. 3. Cenușă întărită (provenită din lucruri arse). – Cf. alb. zgjyrë, bg. zgurija.

zgură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, 1982)
ZGÚRĂ s.f., g.-d. art. zgúrii; (feluri) pl. zguri

zgură (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
ZGÚRĂ, zgúri, s. f. ~ (Fig.) Negură. Din zgura vremii. ◊ Zgură bazică = produs secundar obținut la fabricarea oțelului și folosit ca îngrășământ. Piatră de zgură = piatră de construcție, fabricată dintr-un amestec de nisip, zgură și un liant și întrebuințată la prepararea betoanelor și a plăcilor izolante. ◊ (Fig.) (Cu aluzie la culoarea neagră a reziduului) Soarele spărgea norii de zgură. (din ngr. σκουρά, σκουριά < gr. σκωρία; cf. scoare și scr. skorija, bg. zgorija, zgurija, zgurja, alb. zgürë) [def. DLRLC]

zgură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
zgúră s. f., g.-d. art. zgúrii; (feluri) pl. zguri

zgură (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ZGÚRĂ s. f. 1. Produs care se obține la extragerea metalelor din minereuri sau la topirea lor și care conține cea mai mare parte a materialelor străine din metalul respectiv; partea fuzibilă din cenușa cărbunilor, întrebuințată la fabricarea unor materiale de construcție. ♦ Strat de oxizi metalici format deasupra unei suduri executate cu arc electric. 2. Cenușă întărită (provenită din lucruri arse). ♦ Funingine. – Comp. alb. zgjürë (bg. zgurija).

zgură (Dicționaru limbii românești, 1939)
zgúră f., pl. ĭ (alb. zgüra, d. lat. scoria; sîrb. [d. rom.] zgura. V. scorie). Ceĭa ce rămîne de la topirea metalelor saŭ de la arderea cărbunilor de pămînt.

zgură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ZGÚRĂ, zguri, s. f. 1. Partea minerală fuzibilă din cenușa cărbunilor, care se aglomerează în procesul de solidificare. ♦ Funingine. 2. Reziduu rezultat în procesul de obținere a metalelor din minereuri sau la topirea metalelor, constituit din oxizi formați în procesul tehnologic, din silicați, pământ etc. ♦ Strat de oxizi metalici format deasupra unei suduri executate cu arc electric. 3. Cenușă (întărită). — Cf. alb. zgjyrë, bg. zgurija.