zgulit (Dicționarul limbii române literare contemporane, 1955-1957)ZGULÍT, -Ă,
zgulíți, -te, adj. (Reg.) Ghemuit, stârcit.
zgulit (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)zgulít, zgulítă, adj. (reg.) sărac, trist, umilit.
zgulit (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ZGULÍT, -Ă, zguliți, -te, adj. (
Reg.) Ghemuit, stârcit. –
V. zguli.zgulit (Dicționaru limbii românești, 1939)zgulít, -ă adj.
Ban. Olt. Trans. Sărac, descurajat, trist, umilit. V.
julit.