zguduitură - explicat in DEX

zguduitură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ZGUDUITÚRĂ, zguduituri, s. f. 1. Scuturătură puternică; zdruncinătură, zguduială. 2. Fig. înfiorare, cutremurare. [Pr.: -du-i-] – Zgudui + suf. -tură.

zguduitură (Dicționarul limbii române literare contemporane, 1955-1957)
ZGUDUITÚRĂ, zguduitúri, s.f. 1. ~ 2. ~; zguduire sufletească.

zguduitură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
zguduitúră (-du-i-) s. f., g.-d. art. zguduitúrii; pl. zguduíturi

zguduitură (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ZGUDUITÚRĂ, zguduituri, s. f. 1. Scuturătură puternică, zdruncinătură. 2. Fig. Înfiorare, cutremurare. – Din zgudui + suf. -(i)tură.

zguduitură (Dicționaru limbii românești, 1939)
zguduitúră f., pl. ĭ. Efectu zguduiriĭ: zguduiturile produse de bombardament. Fig. Dezordine, revoluțiune: țările scandinave evoluĭază fără zguduiturĭ.

zguduitură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ZGUDUITÚRĂ, zguduituri, s. f. 1. Scuturătură puternică; zdruncinătură, zguduială. 2. Fig. înfiorare, cutremurare. [Pr.: -du-i-] — Zgudui + suf. -tură.