zguduitor - explicat in DEX

zguduitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ZGUDUITÓR, -OÁRE, zguduitori, -oare, adj. 1. Care zguduie (1). 2. Fig. Care emoționează, impresionează puternic. [Pr.: -du-i-] – Zgudui + suf. -tor.

zguduitor (Dicționarul limbii române literare contemporane, 1955-1957)
ZGUDUITÓR, -OÁRĂ, zguduitóri, -oáre, adj. ~; cutremurător.

zguduitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
zguduitór (-du-i-) adj. m., pl. zguduitóri; f. sg. și pl. zguduitoáre

zguduitor (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ZGUDUITÓR, -OÁRE, zguduitori, -oare, adj. 1. Care zguduie (1). 2. Fig. Care emoționează, impresionează puternic. – Din zgudui + suf. -(i)tor.

zguduitor (Dicționaru limbii românești, 1939)
zguduitór, -oáre adj. Care zguduĭe. Fig. Care consternă: o veste zguduitoare.

zguduitor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ZGUDUITÓR, -OÁRE, zguduitori, -oare, adj. 1. Care zguduie (1). 2. Fig. Care emoționează, impresionează puternic. [Pr.: -du-i-] — Zgudui + suf. -tor.