zguduire - explicat in DEX

zguduire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ZGUDUÍRE, zguduiri, s. f. Acțiunea de a (se) zgudui. – V. zgudui.

zguduire (Dicționarul limbii române literare contemporane, 1955-1957)
ZGUDUÍRE, zguduíri, s.f. ~; scuturare, cutremurare, zdruncinare; (fig.) frământare. 2. (Fig.) Înfiorare, cutremurare, zguduitură (2).

zguduire (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
zguduíre s. f., g.-d. art. zguduírii; pl. zguduíri

zguduire (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ZGUDUÍRE, zguduiri, s. f. Acțiunea de a (se) zgudui; cutremurare, zdruncinare.

zguduire (Dicționaru limbii românești, 1939)
zguduíre f. Acțiunea de a zgudui.

zguduire (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ZGUDUÍRE, zguduiri, s. f. Acțiunea de a (se) zgudui. — V. zgudui.