zgrăbunțică (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ZGRĂBUNȚÍCĂ, zgrăbunțele, s. f. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu tulpina ramificată, cu frunze ovale sau eliptice și cu flori galbene (
Lapsana communis). –
Zgrăbunță +
suf. -ică.zgrăbunțică (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)zgrăbunțícă s. f., g.-d. art.
zgrăbunțélei; pl.
zgrăbunțéle, art.
zgrăbunțélelezgrăbunțică (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ZGRĂBUNȚÍCĂ, zgrăbunțele, s. f. Plantă erbacee cu tulpina ramificată, cu frunze ovale și flori galbene
(Lapsana communis). – Din
zgrăbunță +
suf. -ică.zgrăbunțică (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ZGRĂBUNȚÍCĂ, zgrăbunțele, s. f. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu tulpina ramificată, cu frunze ovale sau eliptice și cu flori galbene (
Lapsana communis). —
Zgrăbunță +
suf. -
ică.