zgrunțur (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ZGRÚNȚUR, zgrunțuri, s. m. Bucățică dintr-o materie tare și fărâmicioasă; grunz. – Refăcut din
grunzuri (
pl. lui
grunz).
zgrunțur (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ZGRÚNȚUR s. m. v. zgrunzur.