zgrunț (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)zgrunț (reg.) s. rt, pl.
zgrúnțurizgrunț (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ZGRUNȚ, zgrunțuri,
s. m. Bucățică dintr-o materie tare și farâmicioasă; grunz. [
Var.:
zgrúnțur s. m.] —
Pref. z- +
grunț.