zgripțuroaică (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ZGRIPȚUROÁICĂ, zgripțuroaice, s. f. 1. Femela zgripțorului (
1).
2. Personaj din basme închipuit ca o femeie rea, cu puteri supranaturale. ♦
Fig. Femeie bătrână, zgârcită și rea; cotoroanță. [
Var.:
zgripsoroáică, zgripțoroáică s. f.] –
Zgripțor +
suf. -oaică.zgripțuroaică (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)zgripțuroáică s. f., g.-d. art.
zgripțuroáicei; pl.
zgripțuroáicezgripțuroaică (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ZGRIPȚUROÁICĂ s. f. v. zgripțoroaică.zgripțuroaică (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ZGRIPȚUROÁICĂ, zgripțuroaice, s. f. 1. Femela zgripțorului (
1).
2. Personaj din basme închipuit ca o femeie rea, cu puteri supranaturale. ♦
Fig. Femeie bătrână, zgârcită și rea; cotoroanță. [
Var.:
zgripsoroáică, zgripțoroáică s. f.] —
Zgripțor +
suf. -
oaică.