zgribuli (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ZGRIBULÍ, zgribulesc, vb. IV.
Refl. A tremura și a se strânge, a se ghemui de frig; a dârdâi. –
Et. nec.zgribuli (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)ZGRIBULÍ, zgribulésc, vb. IV.
Refl. ~, a se ghemui de frig sau de frică; ~. (creație expresivă; s-a încercat să se explice pe următoarele căi:
1. sb. škrebetati = a pocni;
2. slovac.
zgrbijen = încrețit;
3. ucr. dryguliti = a dârdâi;
4. bg. skribicam; 5. magh.
görbülni = a se curba, strâmba, îndoi, încovoia;
6. germ. med. griuwel = groază)
zgribuli (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)zgribulí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg.
se zgribuléște, imperf. 3 sg.
se zgribuleá; conj. prez. 3
să se zgribuleáscăzgribuli (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ZGRIBULÍ, zgribulesc, vb. IV.
Intranz. și
refl. A tremura și a se strânge, a se ghemui de frig (rar de frică). [
Var.:
zgriburí vb. IV]
zgribuli (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ZGRIBULÍ, zgribulesc,
vb. IV.
Refl. A tremura și a se strânge, a se ghemui de frig; a dârdâi. —
Et. nec.