zgrepțăna (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ZGREPȚĂNÁ, zgreápțăn, vb. I. (
Pop.)
1. Intranz. A zgâria, a râcâi (cu ghearele). ♦
Refl. (
Reg.) A se scărpina. ♦
Tranz. A ara la suprafață, a zgâria pământul.
2. Refl. A se cățăra, agățându-se cu ghearele. ♦ A se agăța, a se prinde de ceva. –
Et. nec.zgrepțăna (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)ZGREPȚĂNÁ, zgreápțăn, vb. I. ~ (creație expresivă;
cf. sl. greti, grebsti = a scurma,
ngr. γρατσουνίζω = a zgâria,
germ. grapsen)
zgrepțăna (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)zgrepțăná (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3
zgreápțănă; conj. prez. 3
să zgrépțenezgrepțăna (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ZGREPȚĂNÁ, zgreápțăn, vb. I.
1. Intranz. A zgâria, a râcâi (cu ghearele). ♦
Refl. A se scărpina. ♦
Tranz. A ara la suprafață, a zgâria pământul.
2. Refl. A se cățăra. ♦ A se agăța, a se prinde de ceva. [
Var.:
zgrepțená vb. I] –
V. grăpțăna[1].
zgrepțăna (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ZGREPȚĂNÁ, zgreápțăn, vb. I. (
Pop.)
1. Intranz. A zgâria, a râcâi (cu ghearele). ♦
Refl. (
Reg.) A se scărpina. ♦
Tranz. A ara la suprafață, a zgâria pământul.
2. Refl. A se cățăra, agățându-se cu ghearele. ♦ A se agăța, a se prinde de ceva. —
Et. nec.