zgrăbunță - explicat in DEX

zgrăbunță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ZGRĂBÚNȚĂ, zgrăbunțe, s. f. (Pop.) 1. Bubuliță, coș. 2. Grăuncior de unt, de brânză, de gheață etc. (care plutește într-un lichid). – Et. nec.

zgrăbunță (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
ZGRĂBÚNȚĂ, zgrăbúnțe, s. f. ~ (creație expresivă, prob. bazată pe grăunț + s- espresiv; sau din brobință și zgrunț)

zgrăbunță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
zgrăbúnță (pop.) s. f., g.-d. art. zgrăbúnței; pl. zgrăbúnțe

zgrăbunță (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ZGRĂBÚNȚĂ, zgrăbunțe, s. f. (Pop.) 1. Bubuliță, coș. 2. Grăuncioară de unt, de brânză, de gheață etc. (care plutește într-un lichid).

zgrăbunță (Dicționaru limbii românești, 1939)
zgrăbúnță f., pl. e (cp. cu brobință, zdroboneț și zgrunț). Găuncĭor, granul. Pl. Zgrunțurĭ, asperitățĭ pe pele [!] (spuzeală) saŭ pe altă suprafață.

zgrăbunță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ZGRĂBÚNȚĂ, zgrăbunțe, s. f. (Pop.) 1. Bubuliță, coș. 2. Grăuncior de unt, de brânză, de gheață etc. (care plutește într-un lichid). — Et. nec.