zghihuială (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)ZGHIHUIÁLĂ, zghihuiéli, s. f. (
Mold.;
Var.) Zbihuială. [g.-d.
art. zghihuiélii] (
zgihui +
suf. -eală) [morf.
DOOM]
zghihuială (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)zghihuiálă s.f. (pop.) epilepsie.
zghihuială (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)zghihuiálă (înv., reg.) s. f., g.-d. art.
zghihuiélii; pl.
zghihuiélizghihuĭală (Dicționaru limbii românești, 1939)zghihuĭálă f., pl.
ĭelĭ. Est. Iron. Acțiunea de a zghihui saŭ de a fi zghihuit:
l-a apucat zghihuĭala.