zghihui (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)ZGHIHUÍ, zghihuiésc, vb. IV.
Tranz. (
Mold.;
Var.) Zbihui. [ind.
prez. 1
sg. și 3
pl. zghihuiésc, imperf. 3
sg. zghihuiá; conj. prez. 3
sg. și
pl. zghihuiáscă] (din
zbeg; cf. zbigui) [morf.
DOOM]
zghihui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)zghihuí (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl.
zghihuiésc, imperf. 3 sg.
zghihuiá; conj. prez. 3
să zghihuiáscăzghihuĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)zghíhuĭ și (rar)
zghéhuĭ, a
-í v. tr. (din maĭ raru
zbihuĭ, poate ung.).
Est. Iron. Scutur, zgîlțîĭ, agit vorbine de un bolnav de frigurĭ, de un speriat, de un nebun:
Jidaniĭ se închinaŭ la havră par´că-ĭ zghihuĭa dracu. – Rar și
zghehun, a
-á.