zgardă - explicat in DEX

zgardă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ZGÁRDĂ, zgărzi, s. f. 1. Curea sau cerc de metal care se pune în jurul gâtului la câini (și de care se prinde o curea, un lanț etc.). 2. (Înv.) Salbă; colan, șirag de pietre scumpe. – Cf. alb. shkardhë.

zgardă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
ZGÁRDĂ, zgărzi, s. f. ~ (et. nec.; explicațiile prin mijlocirea lui gard, ucr. garda = podoabă, alb. škardhë sau gherdan nu sunt satisfăcătoare; ucr. și alb. par sa provină din rom.)

zgardă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
zgárdă s. f., g.-d. art. zgắrzii; pl. zgărzi

zgardă (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
zgardă, zgarzi s. f. cravată.

zgardă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ZGÁRDĂ, zgărzi, s. f. 1. Curea sau cerc de metal care se pune în jurul gâtului la câini. 2. (Înv.) Salbă, colan, șirag de pietre scumpe. – Comp. alb. shkardhë.

zgardă (Dicționaru limbii românești, 1939)
zgárdă f., pl. zgărzĭ (d. rom. vine alb. škardhă, zgradă, și rut. gárda, podoabă. Cp. cu gherdan). Vechĭ. Azĭ Maram. Trans. Salbă de mărgele saŭ de banĭ (rTP. 3, 9-12, 119). Azĭ. Ob. Curea (cu plăcĭ de metal) legată la gîtu cînilor [!]. Fig. Iron. Om cu zgardă, om în dependența cuĭva, om înscris într´un club politic. V. colan, gîrliță, guler.

zgardă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ZGÁRDĂ, zgărzi, s. f. 1. Curea sau cerc de metal care se pune în jurul gâtului la câini (și de care se prinde o curea, un lanț etc.). 2. (înv.) Salbă; colan, șirag de pietre scumpe. — Cf. alb. shkardhë.