zgândări (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ZGÂNDĂRÍ, zgândăresc, vb. IV.
Tranz. și
refl. A(-și) irita o rană, o bubă etc. rupând-o, scărpinând-o, râcâind-o. ♦
Tranz. Fig. A ațâța, a întărâta, a sâcâi; a răscoli, a readuce în memorie lucruri triste. –
Et. nec.