zgancă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ZGÁNCĂ, zgănci, s. f. (
Reg.) Crustă care se formează pe o rană, pe o bubă etc.; zgaibă (
1). –
Et. nec.zgancă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)ZGÁNCĂ, zgănci, s. f. (
Mold.) ~; abces. (din magh.
gáncs; cf. ucr. ganč +
s- expresiv și
sg. reconstituit din
pl.)
zgancă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)zgáncă (înv., reg.) s. f., g.-d. art.
zgắncii; pl.
zgăncizgancă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ZGÁNCĂ, zgănci, s. f. (
Reg.) Crustă care se formează pe o rană, pe o bubă etc.; zgaibă.
zgancă (Dicționaru limbii românești, 1939)zgáncă f., pl.
e și
zgăncĭ (d.
zgăncĭulesc. Cp. cu
gîncĭ).
Mold. Coajă de bubă, zgaĭbă.
zgancă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ZGÁNCĂ, zgănci, s. f. (
înv. și
reg.) Crustă care se formează pe o rană, pe o bubă etc.; zgaibă (
1). —
Et. nec.