zgalț (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)ZGALȚ, zgálțuri, s. n. (Argou) Cravată. (din
germ. Halstuch [>
rus. galstuk],
cf. galstuc, potgalț)
zgalț (Dicționaru limbii românești, 1939)zgalț n., pl.
urĭ (rus.
gálstuk, d. germ.
hals-tuch).
Rar azĭ. Cravată soldățească.