zgaibă - explicat in DEX

zgaibă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ZGÁIBĂ, zgaibe, s. f. 1. Bubă mică, rană, zgârietură care a început să prindă coajă. ♦ Coajă care se formează pe o rană prin închegarea sângelui; zgancă. 2. (Pop.) Boală de ochi. 3. (Pop.) Boală a vitelor, constând în apariția unor bubulițe pe diferite părți ale corpului. – Lat. scăbia (= scabies).

zgaibă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
ZGÁIBĂ, zgáibe, s. f. ~ 4. (Cuvânt de ocară) Drac. (din lat. scăbĕre = a se scărpina, cf. alb. zgebë = râie, it. scabbia = râie; în privința formei, cf. habeat > aibă; etimonul lat. nu a fost acceptat din cauza dificultății semantice, dacă se pleacă de la sensul de râie propriu lui scabies; dar se poate presupune că etimonul lat. păstra de asemenea înțelesul său etimologic, de mâncărime, ceea ce provoacă scărpinatul, sens ce corespunde cuv. rom.)

zgaibă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
zgáibă (pop.) s. f., g.-d. art. zgáibei; pl. zgáibe

zgaibă (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
zgaibă, zgaibe s. f. 1. rană de dimensiuni reduse și de mică gravitate. 2. defect. 3. copil mic. 4. (er., glum.) vulvă.

zgaibă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ZGÁIBĂ, zgaibe, s. f. 1. Bubă mică, rană, zgârietură care a început să prindă coajă. ♦ Coajă care se formează pe o rană prin închegarea sângelui. 2. (Pop.) Boală de ochi. 3. (Pop.) Boală a vitelor, constând în apariția unor bubulițe pe diferite părți ale corpului. – Lat. scabia (= scabies).

zgaibă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ZGÁIBĂ, zgaibe, s. f. 1. Bubă mică, rană, zgârietură care a început să prindă coajă. ♦ Coajă care se formează pe o rană prin închegarea sângelui; zgancă. 2. (Pop.) Boală de ochi. 3. (Pop.) Boală a vitelor, constând în apariția unor bubulițe pe diferite părți ale corpului. — Lat. scabia (= scabies).

zgaĭbă (Dicționaru limbii românești, 1939)
1) zgáĭbă, zgáĭbără, V. gaĭbă, gaĭbără.

zgaĭbă (Dicționaru limbii românești, 1939)
2) zgáĭbă f., pl. e (alb. zgebă, zgaĭbă, d. lat. scabies, rîĭe). Vest. Zgancă, coajă de bubă. Fig. Femeĭe rea: o zgaĭbă de femeĭe. A te ține de cineva ca zgaĭba, a te tot ține de el. V. lipcă.