zgârci (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ZGÂRCI1, zgârciuri, s. n. 1. Cartilaj.
2. Unealtă alcătuită dintr-o lamă metalică curbată fixată pe un mâner și folosită pentru curățarea muchiilor vaselor mici de lemn. – Din
zgârci2 (derivat regresiv).
zgârci (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ZGÂRCÍ2, zgârcesc, vb. IV.
1. Tranz. și
refl. A (se) strânge, a (se) contracta din cauza frigului, a durerii etc. ♦
Refl. (Despre plante) A se chirci, a se micșora, a degenera.
2. Refl. A da dovadă de zgârcenie, a se arăta zgârcit; a se scumpi. – Din
sl. sŭgrŭčiti.zgârci (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)ZGÂRCI1, zgấrciuri, s. n. ~
3. Sfârc.
zgârci (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)ZGÂRCÍ2, zgârcésc, vb. IV. ~ (din
sl. sŭgrŭčiti sę; cf. cec.
skrciti)
zgârci (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)zgârci1 s. n., pl.
zg'ârciurizgârci (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)zgârcí2 (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg.
se zgârcéște, imperf. 3 sg.
se zgârceá; conj. prez. 3
să se zgârceáscăzgârci (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ZGÂRCI3, zgârciuri, s. n. Unealtă formată dintr-un cilindru de oțel fixat pe un mâner de lemn, folosită de dogari pentru răzuirea muchiilor vaselor mici de lemn. – Din
zgârci2.zgârci (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ZGÂRCI2, zgârciuri, s. n. Cartilaj. – Postverbal al lui
zgârci.zgârci (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ZGÂRCÍ, zgârcesc, vb. IV.
1. Tranz. A-și strânge, a-și contracta corpul sau părți ale lui (de durere, de frig etc.). ◊
Refl. Mă strâng, mă zgârcesc covrig (STANCU). ♦
Refl. (Despre plante) A se chirci, a se micșora, a degenera.
2. Refl. A da dovadă de zgârcenie, a se scumpi. – Slav (
v. sl. sŭgrŭčiti).
zgârci (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ZGÂRCI1, zgărciuri, s. n. 1. Cartilaj.
2. Unealtă alcătuită dintr-o lamă metalică curbată fixată pe un mâner și folosită pentru curățarea muchiilor vaselor mici de lemn. — Din
zgârci2 (derivat regresiv).