zgârcenie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ZGÂRCÉNIE, zgârcenii, s. f. Însușirea de a fi zgârcit; caracterul omului zgârcit; avariție, calicenie. –
Zgârci2 +
suf. -enie.zgârcenie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)zgârcénie (-ni-e) s. f., art.
zgârcénia (-ni-a), g.-d.
zgârcénii, art.
zgârcénieizgârcenie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ZGÂRCÉNIE, zgârcenii, s. f. Înclinația de a fi zgârcit; patima zgârcitului; avariție. – Din
zgârci +
suf. -enie.zgârcenie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ZGÂRCÉNIE s. f. însușirea de a fi zgârcit; caracterul omului zgârcit; avariție, calicenie. —
Zgârci2 +
suf. -
enie.