zgâlțâitură(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) ZGÂLȚÂITÚRĂ,zgâlțâituri, s. f. Zgâlțâială. [Pr.: -țâ-i-] – Zgâlțâi + suf. -tură.
zgâlțâitură(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) zgâlțâitúră(-ță-i-) s. f., g.-d. art. zgâlțâitúrii pl. zgâlțăitúri
zgâlțâitură(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) ZGÂLȚÂITÚRĂ,zgâlțâituri, s. f. Zgâlțâială. – Din zgâlțâi + suf. -(i)tură.
zgâlțâitură(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) ZGÂLȚÂITÚRĂ,zgâlțăituri, s. f. Zgâlțâială. [Pr.: -țâ-i-] — Zgâlțâi + suf. -tură.