zgâlțâială(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) ZGÂLȚÂIÁLĂ,zgâlțâieli, s. f. Faptul de a (se) zgâlțâi; zgâlțâitură, zgâlțâit. – Zgâlțâi + suf. -eală.
zgâlțâială(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) zgâlțâiálă s. f., g.-d. art. zgălțâiélii; pl. zgâlțăiéli
zgâlțâială(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) ZGÂLȚÂIÁLĂ,zgâlțâieli, s. f. Faptul de a (se) zgâlțâi; zgâlțâit.
zgâlțâială(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) ZGÂLȚÂIÁLĂ,zgâlțâieli, s. f. Faptul de a (se) zgâlțâi; zgâlțâitură, zgâlțâit. — Zgâlțâi + suf. -eală.