zgâlțâi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ZGÂLȚÂÍ, zgấlțâi, vb. IV.
Tranz. și
refl. A (se) scutura, a (se) clătina cu putere; a (se) zgudui; a (se) zgâlțâna; a (se) cutremura. – Formație onomatopeică.
zgâlțâi (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)ZGÂLȚÂÍ, zgấlțâi, vb. IV. ~ (din
zgâlț(a))
zgâlțâi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)zgâlțâí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg.
zg'âlțâi, 3
zg'âlțâie imperf. 3 sg.
zgâlțâiá conj. prez. 3
să zg'âlțâiezgâlțâi (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ZGÂLȚÂÍ, zgấlțâi, vb. IV.
Tranz. și
refl. A (se) scutura, a (se) clătina cu putere; a (se) zgudui; a (se) cutremura. – Onomatopee.
zgâlțâi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ZGÂLȚÂÍ, zgấlțâi, vb. IV.
Tranz. și
refl. A (se) scutura, a (se) clătina cu putere; a (se) zgudui; a (se) zgâlțâna; a (se) cutremura. — Formație onomatopeică.