zeie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ZÉIE, zeie, s. f. (Rar) Zeiță. [
Pr.:
ze-ie] – Din
zeu.zeie (Dicționar de neologisme, 1986)ZÉIE s.f. (
Rar) Zeiță. [Pron.
ze-ie. / <
zeu, cf. lat.
dea].
zeie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ZÉIE, zeie, s. f. (Rar) Zeiță. – Din
zeu.zeĭe (Dicționaru limbii românești, 1939)zeĭe, V.
zeiță.