zestraș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ZESTRÁȘ, zestrași, s. m. (
Reg.) Bărbat care se mută, după căsătorie, în gospodăria soției. –
Zestre +
suf. -aș.zestraș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)zestráș (înv., reg.) s. m., pl.
zestráșizestraș (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ZESTRÁȘ, zestrași, s. m. (
Reg.) Bărbat care se mută, după căsătorie, în gospodăria soției. – Din
zestre +
suf. -aș.zestraș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ZESTRÁȘ, zestrași, s. m. (
înv. și
reg.) Bărbat care se mută, după căsătorie, în gospodăria soției. —
Zestre +
suf. -
aș.