zer (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ZER, zeruri, s. n. Lichid galben-verzui care se separă din lapte, după coagulare, la prepararea brânzeturilor și care este folosit pentru fabricarea lactozei, urdei etc. ◊
Expr. A se alege brânza (sau
urda) din zer = a se alege binele de rău.
A scoate zer din piatră = a face ceva de necrezut. ♦ Lichid verzui care se scurge din iaurt sau din laptele de vacă prins
2 (
3). ♦ Lichid alb și gras care rămâne după prepararea untului; zară. –
Et. nec.zer (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)zer (zeruri), s. n. – Lichid care se separă din laptele după coagulare. –
Var. zăr, Mold., Banat
dzăr. Mr. dzăr. Origine necunoscută. S-a crezut într-un
lat. sĕrum, identic semantic și fonetic asemănător (Diez,
Gramm., I, 221); dar rezultatul din
rom. nu ar fi posibil, pornind de la acest etimon (Densusianu,
Rom., XXIII, 84; Tiktin). Celelalte soluții sînt simple tatonări în jurul cuvîntului
lat., pentru a face posibil rezultatul în
rom.: de la
sĕrum contaminat cu
gr. ζέμα (Giuglea,
Dacor., III, 578); de la un trac.
*zerum (Pascu, I, 190); autohton (Pușcariu,
Lr., 176). Cel mai bine ar fi să admitem că etimonul
lat. este seducător și destul de probabil, dar că ignorăm mecanismul lui de transmitere. Ni se pare greu de crezut că
zară, s. f. (zer, lapte smîntînit) este cuvînt diferit, deși dicționarele și studiile speciale dau a înțelege aceasta. Formal alternanța
m.,
f. este normală
cf. țep-țeapă, cioc-cioacă; și semantic există aproape identitate între cele două cuvinte;
zer este lichidul care rezultă la facerea brînzei, iar
zară cel care rămîne după extragerea untului.
Zară este explicat prin
alb. dhaljë „acru” (Densusianu,
Rom., XXXIII, 84; Weigand,
Jb., XVI, 230;
cf. Rosetti, II, 24), dar această
der. este extrem de dubioasă (Philippide, II, 742). Din
rom. provin
mag. zara (Edelspacher 24),
săs. zer, rut. dzer (Miklosich,
Wander., 10; Candrea,
Elemente, 10),
săs. zâre, și probabil
ngr. τσίρρος.
zer (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)zer s. n. pl.
zérurizer (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ZER, zeruri, s. n. Lichid galben-verzui care se separă din lapte la prepararea brânzeturilor. ◊
Expr. A se alege brânza (sau
urda)
din zer = a se alege binele de rău.
A scoate zer din piatră = a face ceva de necrezut. ♦ Lichid verzui care se scurge din iaurt sau din laptele de vacă prins. ♦ Lichid alb și gras care rămâne după prepararea untului; zară.
zer (Dicționaru limbii românești, 1939)zer n., pl.
urĭ (lat.
sĕrum, ser, ca
zeche din
sétula; mrom.
dzăr. D. rom vine rut.
dzer. V.
ser 1 și
zară). Lichidu apos gălbuĭ verzuĭ care rămîne după ce se brînzește laptele saŭ care se scurge din brînza pusă în zăgîrnă saŭ din ĭaurt. – În Olt. și Mold.
zăr.zer (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)zer n. lichidul rămas din lapte după ce se strânge cașul. [Lat. SERUM].
zer (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ZER, zeruri,
s. n. Lichid galben-verzui care se separă din lapte, după coagulare, la prepararea brânzeturilor și care este folosit pentru fabricarea lactozei, urdei etc. ◊
Expr. A se alege brânza (sau
urda)
din zer = a se alege binele de rău.
A scoate zer din piatră = a face ceva de necrezut. ♦ Lichid verzui care se scurge din iaurt sau din laptele de vacă prins. ♦ Lichid alb și gras care rămâne după prepararea untului; zară. —
Et. nec.