zeolit - explicat in DEX

zeolit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ZEOLÍT, zeoliți, s. m. Grup de minerale care reprezintă alumosilicați naturali, hidratați de calciu, sodiu, potasiu, bariu și stronțiu, uneori magneziu, mangan etc., având proprietatea de a-și pierde treptat apa prin încălzire, fapt pentru care este utilizat la dedurizarea apei. [Pr.: ze-o-] – Din fr. zéolit(h)e.

zeolit (Dicționar de neologisme, 1986)
ZEOLÍT s.m. Silicat natural de aluminiu și sodiu. [Pron. ze-o-. / < fr. zéolithe, zéolite < gr. zein – a fierbe, lithos – piatră].

zeolit (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ZEOLÍT s. m. silicat natural de aluminiu și sodiu din rocile vulcanice. (< fr. zéolite)

zeolit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
zeolít (ze-o-) s. m., pl. zeolíți

zeolit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ZEOLÍT, zeoliți, s. m. Grup de minerale care reprezintă alumosilicați naturali, hidratați de calciu, sodiu, potasiu, bariu și stronțiu, uneori magneziu, mangan etc., având proprietatea de a-și pierde treptat apa prin încălzire, fapt pentru care este utilizat la dedurizarea apei. [Pr.: ze-o-] — Din fr. zéolit(h)e.