zemnic - explicat in DEX

zemnic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ZÉMNIC, zemnice, s. n. (Reg.) Pivniță, beci; bordei săpat în pământ, servind la conservarea bucatelor. – Din bg. zemnik.

zemnic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
zémnic (reg.) s. n., pl. zémnice

zemnic (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ZÉMNIC, zemnice, s. n. (Reg.) Pivniță, beci; bordei săpat în pământ, servind la conservarea bucatelor. – Bg. zemnik.

zemnic (Dicționaru limbii românești, 1939)
zémnic și zí- n., pl. e (rut. zemnik, d. zémno, frig; bg. zimnik). Pivniță maĭ mică de păstrat legume orĭ stupĭ. – Mold. Pop. zămnic. În Munt. vest boșcă. V. ĭestic, celar, gherghir.

zemnic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
zemnic n. un fel de bordeiu adâncit în pământ. [Bulg. ZIMNIK, bordeiu de iarnă (din ZIMA, iarnă)].

zemnic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ZÉMNIC, zemnice, s. n. (Reg.) Pivniță, beci; bordei săpat în pământ, servind la conservarea bucatelor. — Din bg. zemnik.