zeificat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ZEIFICÁT, -Ă, zeificați, -te, adj. (Despre obiecte, ființe) Căruia i s-a atribuit putere divină. [
Pr.:
ze-i-] –
V. zeifica.zeificat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ZEIFICÁT, -Ă, zeificați, -te, adj. (Despre obiecte, ființe) Căruia i s-a atribuit putere divină. [
Pr.:
ze-i-] —
V. zeifica.