zefliŭ - explicat in DEX

zefliu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ZEFLÍU, -ÍE, zeflii, adj. (Turcism înv.) Vesel, glumeț. – Din tc. zevkli.

zefliu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
zeflíu (înv.) (ze-fliu) adj. m., f. zeflíe; pl. m. și f. zeflíi

zefliu (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ZEFLÍU, -ÍE, zeflii, adj. (Turcism înv.) Vesel, glumeț. – Tc. zevkli.

zefliu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
zefliu a. vesel. [Turc. ZEVKLI].

zefliu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ZEFLÍU, -ÍE, zeflii, adj. (înv.) Vesel, glumeț. — Din tc. zevkli.

zefliŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)
zeflíŭ, -íe adj. (turc. zevklĭ. V. zeflemea, zefchĭ). Munt. Sec. 18-19. Vesel, glumeț.