zeflemitor - explicat in DEX

zeflemitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ZEFLEMITÓR, -OÁRE, zeflemitori, -oare, adj. (Rar) Care ironizează; zeflemist. – Zeflemea + suf. -itor.

zeflemitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
zeflemitór (rar) (ze-fle-) adj. m. pl. zeflemitóri; f. sg. și pl. zeflemitoáre

zeflemitor (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ZEFLEMITÓR, -OÁRE, zeflemitori, -oare, adj. (Rar) Zeflemist. – DIn zeflemea + suf. -(i)tor.

zeflemitor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ZEFLEMITOR, -OARE, zeflemitori, -oare, adj. (Rar) Care ironizează; zeflemist. — Zeflemea + suf. -itor.