zeflemist - explicat in DEX

zeflemist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ZEFLEMÍST, -Ă, zeflemiști, -ste, adj. (Adesea substantivat) Ironic, batjocoritor, zeflemitor. – Zeflemea + suf. -ist.

zeflemist (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
zeflemíst (ze-fle-) adj. m., pl. zeflemíști; f. zeflemístă pl. zeflemiste

zeflemist (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ZEFLEMÍST, -Ă, zeflemiști, -ste, adj. (Adesea substantivat) Ironic, batjocoritor. – Din zeflemea + suf. -ist.

zeflemist (Dicționaru limbii românești, 1939)
*zeflemíst, -ă s. (d. zeflemea cu sufixu noŭ -ist). Ironist, luător în rîs.

zeflemist (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
zeflemist m. moftangiu.

zeflemist (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ZEFLEMÍST, -Ă, zeflemiști, -ste, adj. (Adesea substantivat) Ironic, batjocoritor, zeflemitor. — Zeflemea + suf. -ist.