zeflemism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ZEFLEMÍSM s. n. (Rar) Înclinare, atitudine, dispoziție de a lua totul în zeflemea. –
Zeflemea +
suf. -ism.zeflemism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)zeflemísm (rar)
(ze-fle-) s. n.zeflemism (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ZEFLEMÍSM s. n. (Rar) Înclinare, atitudine, dispoziție de a lua totul în zeflemea. – Din
zeflemea +
suf. -ism.zeflemism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ZEFLEMÍSM s. n. (Rar) înclinare, atitudine, dispoziție de a lua totul în zeflemea. —
Zeflemea +
suf. -
ism.