zeflemisire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ZEFLEMISÍRE, zeflemisiri, s. f. Acțiunea de
a zeflemisi și rezultatul ei; ironizare. –
V. zeflemisi.zeflemisire (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)zeflemisíre (ze-fle-) s. f., g.-d. art.
zeflemisírii; pl.
zeflemisírizeflemisire (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ZEFLEMISÍRE s. f. Acțiunea de
a zeflemisi; ironizare.
zeflemisire (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ZEFLEMISÍRE, zeflemisiri, s. f. Acțiunea de
a zeflemisi și rezultatul ei; ironizare. —
V. zeflemisi.