zeflemisi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ZEFLEMISÍ, zeflemisesc, vb. IV.
Tranz. A lua în râs, a ironiza (pe cineva sau ceva); a lua peste picior (pe cineva); a batjocori. –
Zeflemea +
suf. -isi.zeflemisi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)zeflemisí (a ~) (ze-fle-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3
zeflemisésc, imperf. 3 sg.
zeflemiseá; conj. prez. 3
să zefleimiseáscăzeflemisi (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ZEFLEMISÍ, zeflemisesc, vb. IV.
Tranz. A lua în râs, a ironiza (pe cineva sau ceva); a lua peste picior (pe cineva). – Din
zeflemea.zeflemisi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ZEFLEMISÍ, zeflemisesc, vb. IV.
Tranz. A lua în râs, a ironiza (pe cineva sau ceva); a lua peste picior (pe cineva); a batjocori. —
Zeflemea +
suf. -
isi.zeflemisì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)zeflemisì v. a lua în zeflemea, a lua peste picior. [Formațiune analogică].