zeflemea - explicat in DEX

zeflemea (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ZEFLEMEÁ, zeflemele, s. f. Ironie ușoară, luare în râs, glumă batjocoritoare. ◊ Expr. A lua în zeflemea = a-și bate joc de cineva, a lua în râs. – Din tc. zevklenmek.

zeflemea (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
zeflemeá (-éle), s. f. – Ironie ușoară, luare în rîs, glumă. Tc. zevklenme (Șeineanu, II, 388). – Der. zeflemisi, vb. (a lua în rîs, a ironiza); zeflemisist, s. m. (persoană care ia în rîs); zeflemisitor, adj. (care zeflemisește). Aceleiași familii îi aparține zefliu, adj. (glumeț, vesel), din tc. zevkli.

zeflemea (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
zeflemeá (ze-fle-) s. f., art. zeflemeáua, g.-d. art. zeflemélei. pl. zefleméle, art. zeflemélele

zeflemea (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ZEFLEMEÁ, zeflemele, s. f. Luare în râs, ironie. – Tc. zevklenme.

zeflemea (Dicționaru limbii românești, 1939)
zeflemeá f., pl. ele (turc. zevklenme. V. zefchĭ). Sud. Ironie, rîs, batjocură: a lua în zeflemea, a face zeflemele.

zeflemea (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ZEFLEMEÁ, zeflemele, s. f. Ironie ușoară, luare în râs, glumă batjocoritoare. ◊ Expr. A lua în zeflemea = a-și bate joc de cineva, a lua în râs. — Din tc. zevklenmek.

zeflemeà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
zeflemeà f. bătaie de joc banală, ironie ușoară: pe toți îi lua în zeflemea ISP. [Turc. ZEVKLENMÈ, batjocură].