zefir (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ZEFÍR, (
1)
zefiri, s. m., (
2)
zefiruri, s. n. 1. S. m. Vânt lin, călduț, care suflă primăvara dinspre apus;
p. gener. vânt cald, plăcut; adiere.
2. S. n. Țesătură ușoară de bumbac mercerizat, de o singură culoare sau cu dungi colorate, din care se confecționează obiecte de lenjerie; (la
pl.) diverse sorturi din această țesătură. – Din
fr. zéphyr, lat. zephyrus.zefir (Dicționar de neologisme, 1986)ZEFÍR s.n. Țesătură ușoară de bumbac, întrebuințată la confecționarea cămășilor, a bluzelor etc. [Pl.
-ruri, -re. / < fr.
zéphyre, cf. lat.
zephyrus, gr.
zephyros].
zefir (Dicționar de neologisme, 1986)ZEFÍR s.m. Vânt de apus, călduț, care suflă primăvara; (
p. ext.) vânt cald, plăcut; adiere. [Cf. fr.
zéphyr, lat.
zephyrus, gr.
zephyros].
zefir (Marele dicționar de neologisme, 2000)ZEFÍR s. n. 1. vânt de apus, călduț, care suflă primăvara; (p. ext.) adiere. 2. țesătură ușoară de bumbac, pentru cămăși, bluze etc. (< fr.
zephyr, lat.
zephyrus)
zefir (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)zefír (-ri), s. m. – Boare, briză. –
Mr. zefir. Fr. zéphyre, și înainte (
sec. XIX), din
ngr. ζέφυρος.
zefir (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)zefír1 (vânt) s. m., pl. z
efírizefir (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)zefír2 (țesătură) s. n., (sorturi) pl.
zefírurizefir (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ZEFÍR2, zefiruri, s. n. Țesătură ușoară de bumbac mercerizat, de o singură culoare sau cu dungi colorate; (la
pl.) diverse sorturi din această țesătură. –
Fr. zéphir, zéphyre.zefir (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ZEFÍR1 s. m. Vânt lin, călduț, care suflă primăvara dinspre apus;
p. ext. adiere. –
Fr. zéphyr (
lat. lit. zephyrus).
zefir (Mic dicționar mitologic greco-roman, 1969)Zefir =
Zephyrus.