zeciuială (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ZECIUIÁLĂ, zeciuieli, s. f. (
înv.) Dare anuală reprezentând a zecea parte din recolta de cereale, de vite etc.; dijmă. ♦ A zecea parte din produsele obținute (prin muncă), care se predă cuiva (sau pe care o revendică sau o ia cu forța cineva) ca răsplată, salariu, uium etc. [
Pr.:
-ciu-ia-] –
Zeciui +
suf. -eală.zeciuială (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)zeciuiálă s. f., g.-d. art.
zeciuiélii; pl.
zeciuiélizeciuială (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ZECIUIÁLĂ, zeciuieli, s. f. (
Înv.) Dare anuală, reprezentând a zecea parte din recolta de cereale, de vite etc.; dijmă. ♦ A zecea parte din produsele obținute (prin muncă), care se predă cuiva (sau pe care o revendică sau o ia cu forța cineva) ca răsplată, salariu, uium etc. – Din
zeciui +
suf. -eală.zeciuială (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ZECIUIÁLĂ, zeciuieli,
s. f. (
înv.) Dare anuală reprezentând a zecea parte din recolta de cereale, din vite etc.; dijmă. ♦ (
Reg.) Uium la moară. [
Pr.: -
ciu-ia-] —
Zeciui +
suf. -eală.zecĭuĭală (Dicționaru limbii românești, 1939)zecĭuĭálă f., pl.
ĭelĭ. Decimă, dijmă, bir care consistă din a zecea parte a venituluĭ (de ex., dac´aĭ prins zece peștĭ, să daĭ unu proprietaruluĭ apeĭ). Vamă, uĭum (la moară).