zețar - explicat in DEX

zețar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ZEȚÁR, zețari, s. m. Muncitor tipograf care culege manual literele în culegar după manuscris; culegător. – Din germ. Setzer.

zețar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
zețár s. m. pl. zețári

zețar (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
ZEȚÁR, zețari, s. m. Muncitor tipograf care culege literele în culegar, după manuscris; culegător. – Germ. Setz[er] + suf. -ar.

zețar (Dicționaru limbii românești, 1939)
*zețár m. (germ. setzer, așezător, d. setzen, a așeza. V. zaț, bizeț). Lucrător tipograf care culege literele și le așează în coloană (culegător).

zețar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
zețar m. culegător tipograf. [Nemț. SETZER].

zețar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ZEȚÁR, zețari, s. m. Muncitor tipograf care culege manual literele în culegar după manuscris; culegător. — Din germ. Setzer.