zețăriță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ZEȚĂRÍȚĂ, zețărițe, s. f. (Rar) Culegătoare într-o tipografie. –
Zețar +
suf. -iță.zețăriță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)zețăríță (rar) s. f., g.-d. art.
zețăríței; pl.
zețăríțezețăriță (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ZEȚĂRÍȚĂ, zețărițe, s. f. (Rar) Culegătoare într-o tipografie. – Din
zețar +
suf. -iță.zețăriță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ZEȚĂRÍȚĂ, zețărițe, s. f. (Rar) Culegătoare într-o tipografie. —
Zețar +
suf. -
iță.